Introspecție

Am un băiat în clasă superintuitiv, expresiv, în echilibru și control total când construiește, foarte agitat când scrie, citește sau ascultă. Înțelege rapid, face salturi mentale spontane și asocieri surprinzătoare între idei. Vorbește fără flux, citește și scrie greu, dar conștient. Nu reușește să copieze nici jumătate de lecție de pe tablă; temele îi iau cel puțin o oră în plus față de media celor de-o seamă, în clasa I.

E un copil vizual;mai puțin verbal. Intuitiv și holistic în gândire; mai puțin analitic și secvențial. Curajos și creativ; mai puțin orientat pe detalii și bucăți de informație propriu-zisă.

Un copil mai mult pe zona ”dreaptă” a creierului - grosier spus!

Ca el - din ce în ce mai mulți: agitați și neatenți în clase, capabili însă de hiperconcentrare pe sarcini vizual-spațiale; neatenți la detalii, dar foarte abili în a înțelege rapid ”the big picture”. Neastâmpărați, dar pasionați. Neatenți, dar predispuși la revelații și salturi cognitive spontane.

Pe ei, școala îi definește ca având ”probleme”.

Acum - și studiile științifice, și cele din zona mai ocultă a cunoașterii vorbesc despre cât de importantă este această emisferă dreaptă a creierului în obținerea stărilor alterate/superioare de conștiință. Adică în exercițiile de ”privire” peste gardul limitativ al spațiului și timpului.
Numiți-le cum vreți - meditație, rugăciune etc. Sunt forme de conectare a individului la o realitate dincolo de cea imediată.

Dacă totuși copiii ăștia - din ce în ce mai mulți și problematici pentru felul în care le-am croit instituțiile dădătoare de cunoaștere - au venit pe lume cu o minte mult mai evoluată - una în care partea intuitivă, non-verbală, holistică și creativă e pur și simplu mai avansată și pregătită pentru salturi în cunoaștere inimaginabile încă nouă, gânditorii din ”stânga”? Dacă ceea ce numim noi ”dificilă” este o formă evoluată de interpretare a realității?

Dacă ei sunt pregătiți pentru ceva ce noi încă nu visăm? Și, între timp, încercăm să îi dresăm întru limitele înguste ale cunoașterii noastre exclusiv procedurale, numerice, verbale, productive doar pentru sisteme liniare de percepere a realității?

Mmm? :)