• Dialogul Transformarii - Seminar Cluj

    Cluj - 21 Aprilie

    Cum își găsesc copiii drumul în viață?
    Vino la eveniment și descoperă tehnici și strategii pedagogice pentru integrarea gândirii, a emoției, a corpului și a spiritului în dezvoltarea copiilor, acasă și la clasă
    Scop: Transformarea mentalității românești despre educația prin condiționare înspre educația prezenței și a validării spiritului fiecărui copil.
    Participanți: părinți și dascăli
    Evenimentul va avea loc la Cinema Dacia.
  • Adolescenta si anii pregatitori ( 9-18 ani) - Seminar Bucuresti

    Bucuresti - 5 Mai

    Cum se dezvoltă adolescenţii şi cum se pregătesc pentru etapa următoare a vieţii lor?
    Succesul se construieşte din caracter.
    Cum îşi dezvoltă copiii pofta de viaţă, harnicia, rezilienţa, onestitatea, cooperarea, toleranţa?
    Ce fac ca să mă asigur că îşi ia viaţa în mainile proprii, îşi gestionează timpul, prioritaţile şi visurile şi pe termen lung?
    Participanți: părinți și dascăli
    Evenimentul va avea loc la Crystal Palace Ballroom - sala Roma.
  • Dialogul Transformarii - Seminar Timisoara

    Timisoara - 9 Iunie

    Cum își găsesc copiii drumul în viață?
    Vino la eveniment și descoperă tehnici și strategii pedagogice pentru integrarea gândirii, a emoției, a corpului și a spiritului în dezvoltarea copiilor, acasă și la clasă
    Scop: Transformarea mentalității românești despre educația prin condiționare înspre educația prezenței și a validării spiritului fiecărui copil.
    Participanți: părinți și dascăli
    Locatia evenimentului urmeaza sa fie anuntata.
SECRETUL PĂRINȚILOR CARE NU SE RĂTĂCESC

SECRETUL PĂRINȚILOR CARE NU SE RĂTĂCESC

Există o mulțime de involuntare momente în viața noastră în care, în ciuda poveștii personale de viață, oricât de apăsătoare, devenim imponderali, recunoscători, iubitori, fericiți, optimiști. Stările acestea sunt căutate de călugări și practicieni spirituali, în rugăciuni și meditații, adunate și capitalizate în timp până la obișnuința naturală a sufletului de a se alinia instant la ele.

Omul de rând le are pur și simplu și le pierde la fel de ușor. Sunt  semne ale existenței de dincolo de formă, sunt reasigurări subtile că viața este mai mult decât întreținerea ritmurilor fizice și cognitive.

Pe un stadion încărcat de câteva zeci de mii de inimi oprite pentru o secundă înainte de ultima lovitură de pedeapsă, când scorul agață de un ultim salvator șut – ați trăit secunda aceea când toată lumea îngheață într-o singură nerespirație colectivă? Ați prins emoția care răscolește sincron toată suprafața pielii și sentimentul că ești una cu toți ceilalți, că există o frăție misterioasă a speciei întru așteptare, ratare sau triumf? Ați lăsat pe șira spinării să curgă vibrația din filmarea aceea, de dinaintea unui concert când aproape 70 000 mii de oameni cântă la unison Bohemian Rapsody, animând, dincolo de spectacolul propriu-zis, nu numai o bandă de fundal, dar și întreaga suflare compusă din atâți necunoscuți?

V-ați simțit frați cu celălalt în fața cerului întunecat de dinaintea unei spectaculoase furtuni sau a unui rezultat electoral prognozat la limita răbdărilor istorice? Ați simțit că puteți transforma o lume întreagă aprinzându-vă luminile telefoanelor la proteste, odată cu încă alte câteva mii de semeni?

Nu e nimic cinic sau ironic în întrebările de mai sus, ci o amintire  a stărilor de grație pe care umanitatea le resimte uneori, a bucuriei neplanificate de ne trezi cumva toți în unul, de a funcționa – chiar și pentru o secundă cotidiană – interconectați, ca o masă fluidă de suflete-pereche.

Aceeași iluminare personală și colectivă însoțește negreșit nașterea copiilor. Pentru minute în șir suntem doar recunoscători, inundați de mulțumire în cele mai uitate colțuri ale inimii, revitalizați ca de o reînnoire personală incredibilă, de o așteptată și nesperată prelungire și reciclare a deja obositei noastre existențe. El stă acolo mic, întins, neputincios, câteodată nici prea frumos – și, totuși, tot ce simțim în fața lui este că bucata aceea de trup însuflețit e mai presus de noi, e salvatoare prin bucuria limpede pe care o aduce, e suficientă, nechestionabilă; nu simțim nevoia să îi pretindem nimic, nu avem așteptări de la el, nici cuvinte care să îl compare. Abia după câteva zile, când, adus acasă, începe să plângă, să sughită sau să i se învinețească buzele în sincope respiratorii firești, începem să îl administrăm, măsurăm, să îl cântărim, să îl înghesuim îngrijorați în statistici.

După starea de ridicare a spiritului pe cele mai ascuțite culmi de bucurie și apreciere a vieții, încep, la scurt timp, normarea ei, punerea ei la îndoială, așezarea pe cântar, prăbușirea în brațele fricii de a nu fi, poate, cel mai potrivit să îi ghidezi creșterea.

Ne promitem, sub anestezia bucuriei depline de după naștere, că nu vom certa niciodată boțul ăsta de viață, că nu îl vom răni, că îl vom proteja și onora până la moarte. Ne congratulăm că este perfect, îl arătăm familiei, prietenilor și facem din următoarele câteva zile o sărbătoare a vieții noastre. Ne punem fotografii cu mânuțele lui în mâinile noastre, hash-tăguim de nu știu câte ori cuvântul magic ”familie” – toate în timp ce, în subsol, încep să inunde apele reci ale nesiguranței: până la urmă, cine din lumea asta îmi garantează că acest copil va fi bine și sănătos? Cine îmi promite mie că nu va suferi  niciodată? Cine mă certifică absolut că sunt și voi fi un părinte bun?

Nimeni.

Încep cele mai catastrofice proiecții, prima panică paralizantă la cea dintâi stare febrilă, prima pândă a scaunului zilnic, primele nopți în supervizarea respirației. Frica începe să-și apese pașii din ce în ce mai strident în casă.

Trec anii – cu frici, cu lacrimi, cu bucurii, cu fotografii care să le înghețe în albume - și, de la promisiunea că ”nu îl voi răni niciodată” sau ”voi fi veșnic recunoscător pentru el” te trezești pe repede înainte în filmul acela în care strigi la el că dacă nu își strânge jucăriile, îl lași singur acasă și pleci fără el în parc, dacă nu își rescrie tema o să ajungă măturător în stradă; te vezi confiscându-i telefonul, pedepsindu-l în casă pentru după-amieze fără prieteni, te vezi îndoindu-te el și justificându-te pentru sine că ”parcă așa a fost copilul ăsta de la început, încăpățânat și neascultător”.

Începi să cauți o ciudată alinare că poate încă din fabricație a fost ceva în neregulă.

Și în relația cu propriul copil – spun psihologii – există un proces subtil de dezîndrăgostire treptată. Ca între perechile de adulți, ești absolut fascinat la început de celălalt, până ce fiecare începe să dea de-o parte vălul care i s-a așezat inițial pe ochi și să îl vadă pe celălalt, în lumina rece și neiertătoare a zilei – așa cum este el. Pentru cei mai neantrenați dintre noi, încep reproșurile, ironiile și pretențiile de tip ”schimbă-te pentru mine, dacă mă iubești cu adevărat”.

Oricât de crud ar suna, și în relația cu propriii copii, acest moment al adevărului se instalează treptat și începem să îi vedem cu ochii mai limpezi: sunt diferiți și distincți de noi, au venit pe lume cu anumite dominante nealese expres de mama și tata, sunt iraționali, vorbesc altă limbă, sunt dezordonați, murdari, mincinoși și mofturoși; după 7 ani îndrăznesc chiar să își aparțină și mai mult sieși, să iasă din ”ascultare”, iar la 11-12 ani să te împungă cu impertinență suprinzătoare: ”dar pe mine m-a întrebat cineva dacă vreau asta?”. Părintele devine din ce în ce mai conștient că în relația lor ”s-a rupt” ceva.

Copiii și relațiile prin definiție curg, se mișcă, se schimbă. Singurul lucru însă care trebuie să rămână mereu în aceeași priză este amintirea stării de grație și mulțumire necondiționată pe care ai trăit-o la nașterea lui. Acela este singurul punct de reper, singurul sistem de referință de lângă care te poți abate oricât, fără însă să te deconectezi de la el.

Majoritatea părinților sau adulților aflați în relații – unul cu celălalt sau cu propriii copii - pierd această amintire și speranță: că există ceva mai mult și mai puternic de dincolo de noi, acel ceva pe care și cei mai sceptici, și cei mai necredincioși dintre noi – îl simțim în câteva fulgurări de momente ale vieților noastre.

Cred că cine își amintește din când în când că iarba și copacii nu ne aparțin, copiii nu ne aparțin, aerul și respirația nu ne aparțin, sunt involuntare, cresc fără efortul nostru exclusiv – știe să își crească familia în starea aceea de iluminare sau optimism care bate fricile, rușinea și judecata. Măcar uneori.

În anii mei de lucru lângă familii și copii, mi-am întărit convingerea experimentând direct, că mamele care au puterea vizualizării optimiste a viitorului și-și trăiesc viața din toată inima insuflă copiilor lor o energie vitală comparabilă cu a celorlalți din clasă. O anumită stare de încredere în propriul copil și în energia care susține viața dincolo de măsurile și planurile noastre concrete se imprimă personalității celui mic în semne mai clare de curaj, risc, spontaneintate și îndrăzneală.

Deci, pentru orice practică parentală sugerată de literatura actuală sau mai veche, pentru orice tip de copil sau oricât de complicată poveste adultă de viață, singurul lucru care trebuie să rămână constant în conștiința noastră este convingerea că viața copiilor noștri nu ne aparține, vine de dincolo de noi, din armonia forței vitale care întreține tot ce mișcă aici, pe pâmânt. În valul imens de sfaturi care însoțesc de pe margini creșterea unui copil, singurul punct de echilibru care îți oferă o anumită sănătate decizională este felul în care ne așezăm conștiința față de ce ne înconjoară: este lumea de lângă noi ostilă? Este viața mea o serie lungă de tehnici și metode de punere la adăpost? Sau aici, unde l-am adus pe lume, se deschide spațiul tuturor posibilităților, cu o curgere a lor dintr-o energie blândă și protectoare?

Este lumea locul unde educația înseamnă rețete pentru datul bun din coate și bătutul apei în picioare pentru menținerea capului la suprafață sau este viața locul unde mă așez întâi în mine, cu bucurie și încredere, așteptând un val inspirat să mă poarte natural? Sunt aici, ca părinte, ca să îl feresc de rău sau să îl ajut să întegreze și experiențele durerii, ale lacrimilor, respingerilor și eșecurilor de tot felul?

Din felul în care noi înșine ne-am poziționat față de lume, din tipul de fereastră de la care privim peste gard, în stradă – copiii învață despre rolul lor cu mult înainte de a recepta cuvinte, explicații și experiențe. Energia trăirilor noastre, frecvența fricilor sau a încrederilor noastre se țes în sistemul lor de ghidaj în mod aproape iremediabil, subconștient. Noi le asigurăm aceste setări inițiale ale minții și ale sistemelor ei de navigare: este copilul meu la pândă, în modul de evitare și anticipare precaută a pericolelor? Sau este, în principal, animat și lăsat să cotrobăie, să se cațăre, să cucerească spațiul în care se mișcă?

O anumită stare de fugă din prezent, de griji pentru viitor, pentru lista de lucruri care trebuie împlinite, pentru următorul moment de gestionat în creșterea unui copil, cu anxietatea depășirii pragurilor de acum și ”rezolvarea” copilăriei cu strategii cât mai eficiente de calmare sau tranzitare a momentelor prezente – este una dintre cele mai toxice energii de așezat între părinte și copil. Fuga adultului din prezent și nevroza nerăbdătoare a facerii următorului lucru contribuie la ruperea comunicării intuitive, nonverbale, energetice, emoționale, de care copilul are nevoie absolută în primii ani de viață și aproape la fel de mult pentru tot restul relației noastre cu ei.

Încrederea în mersul înainte al copilului tău cu o priză deja stabilită în această sursă de energie este fundamentul unei creșteri inspirate și bune. Mind-setul personal este forța de unde ei își calibrează vitalitatea, sănătatea fizică și puterea de a îndrăzni, de a învăța, de a se concentra.

Dacă ne amintim fiorul acelei respirații ținute în fața ultimului penalty sau lacrima de bucurie a unui cântec intonat cu alte câteva mii de semeni, e imposibil să nu recunoaștem că există aici, lângă noi, un adevăr prea adesea aruncat de-o parte de ceea ce numim educație, creștere și maturizare: există o forță uriașă, blândă, caldă, optimistă, nejudecătoare, care ne alimentează pe toți. Este aici, în spațiul dintre atomi, în spațiul dintre mine și tine, în spațiul dintre două gânduri consecutive, dintre două planete vecine, între două trageri de respiratie sau ciocniri de galaxii apropiate.

De aici cresc copiii, și, indiferent de cât de împovărați sau nevindecați încă suntem, revenirea zilnică, pentru cel puțin 5 minute, exersată și forțată chiar, la această amintire a stării de grație pe care am simțit-o la nașterea lor este secretul care ne ține pe drumul cel bun, fără rătăciri definitive. Inducerea conștientă și retrăirea ei în inimă te încarcă, nebănuit, negreșit și miraculos, cu inspirație, decizie și înțelepciune în minte.

 

 

 

 

Citeste tot...

Programul Helikon pentru preșcolari București, 2019 – 2020

Programul Helikon pentru preșcolari București, 2019 – 2020

Pentru grupele permanente de preșcolari ale anului următor (2019-20120),  deschidem  înscrierile la sediul nostru din București (Tineretului, str. Ghe Lupu)

 Programul se recomandă copiilor între 3 și 6 ani. Ca element de noutate, avem două variante de lucru: 8.00 – 13.00 sau 8.00 – 17.00.

Nu este un program tradițional de grădiniță, ci unul derivat din cei 2 ani de experință cu atelierele Helikon, inclusiv cele de testare a preșcolarilor și de feed-back pentru părinți. Activitatea copiilor echivalează conținuturile stabilite la nivel național. Este, totuși, altfel organizată în spațiu și vine cu un alt ritm de lucru.

Programul acoperă toate nevoie de dezvoltare ale unui copil de grădiniță și se desfășoară după o metodă itinerară: fiecare spațiu de lucru nu este o clasă propriu-zisă, ci un atelier separat, condus de câte o educatoare specalizată pe o arie anume de dezvoltare. ”Învățarea” se produce parcurgând zilnic aceste stații  de activitate, dintr-o sală în alta, pe grupe de vârstă omogene sau mixte. Ne bazăm pe o rutină bine structurată, ambițioasă, cu atenție mare către integrarea tuturor tipurilor de experiențe academice, emoționale, fizice, sociale și estetice, potrivite vârstei. Copiii cunosc și lucrează în egală măsură cu toate educatoarele. Stilul de lucru este unul jucăuș, dinamic și motivant, fără judecată, presiune și condiții anume puse pe copii, dar cu un impact deja măsurat - eficient și tranformator în dobândirea naturală aunui ritm de lucru alert, angajat și eficient.

Există un sistem de monitorizare a progresului copiilor, foarte nuanțat, cu feed-back periodic către familii și o procedură de documentare zilnică a activităților, accesibilă tuturor părinților.

Stațiile de lucru ale copiilor includ:

- Program pentru coordonarea și motricitatea fină - pictură, modelaj, colaj;

- Program pentru motricitate grosieră - gimnastică și jocuri de echipă;

- Program de desen (așa cum l-am descris în articolul meu despre importanța reprezentării grafice la vârsta preșcolară);

- Program de antrenament prealfabetar: familiarizarea cu literele, antrenament pentru discriminare fonematică etc;

- Program pentru dezvoltarea gândirii matematice: înțelegerea conceptelor numerice, a relațiilor între mulțimi, jocuri logice, Soroban etc;

- Program pentru cunoașterea lumii vii - se adresează memoriei faptice și capacității de a reține, descrie și conecta informații despre plante, animale, fenomene ale naturii, legi fizice și reacții chimice simple, experimente;

- Program pentru dezvoltarea limbajului: memorizări, povestiri după imagini, joc de rol, dramatizări.

- Program de dans și muzică

-Program de limbă engleză;

-Program de jocuri pentru autocontrol, atenție, gestionare a conflictelor, dezvoltare a toleranței la frustrare, autonomie, organizare;

Niciuna din ariile de mai sus nu este tratată ca disciplină distinctă. Copiii au proiecte lunare cu teme ”wow” din aria lor de interes, fără să simtă că sunt datori cu un tip anume de progres sau de prestație academică. Acestea din urmă, însă, vor fi atent monitorizate și prezentate de Oana Moraru, în întâlniri periodice individuale, cu familiile. Există sprijin permanent pentru toate situațiile care apar în legătură cu dezvoltarea copiilor.

Prin urmare, cele 5 ore de dimineață arată ca un atelier de cercetare și investigare, cu o temă pentru toți și ”misiuni” pentru fiecare echipă (grupuri mici de copii, care lucrează separat, prin rotație la ”stațiile” de stimulare a ariilor de mai sus.) Integrăm în fiecare zi momente de autoreflecție, de stabilire a obiectivelor, de planificare și autoapreciere.

Programul se potrivește foarte bine copiilor care se află cu 1-2 ani înainte de înscrierea la școală, pentru că, prin el, descoperim ce aspecte ale dezvoltării trebuie stimulate, creăm motivații, un ritm anume de lucru, dorința de a finaliza, de a progresa, susținem curiozități, modelăm încrederea, atenția, autocontrolul.

Atmosfera este intensă, ca la antrenament, cu încurajare, tonus și energii ridicate, cu scoaterea copiilor din zona lor de confort atunci când descoperim că este nevoie de intervenții suplimentare - de pildă, pe limbaj, pe coordonare oculo-motorie, pe comunicare socială, logică etc. Nu există concurență, condiționări, disciplinări. Copiii descoperă plăcerea lucrului din energia profesorilor, se simt mereu relevanți, își pot descrie progresul, contribuie cu idei la proiectele lor de grup, sunt insistent încurajați să aibă inițiativă, să își descopere vocea, să își formuleze nevoile și deciziile.

Până la ora 13.00 programul are un caracter alert, antrenant și bine structurat, cu toate stațiile de lucru parcurse de copii, pe nivel și nevoi ale vârstei, și cu un mic-dejun pregătit de acasă, în pachetul copiilor.

Masa de prânz și gustarea de după-amiază, pentru cei care optează pentru program lung, se servesc la ora 13.00, respectiv, 16.00, sunt în sistem catering deja testat cu o firmă din apropierea sediului nostru. Este urmată de o perioadă de odihnă și, până la preluare, de timp și joc liber la dispoziția copiilor, de activități alese de ei sau joc în aer liber. Parcul este practic ”lipit” de clădirea noastră.

Vom înscrie 50 de copii în total, de care se vor ocupa 6 educatoare calificate, pentru 6 săli de lucru, plus una pentru activitățile fizice. Disponibilitatea locurilor depinde de ordinea înscrierilor. Acestea se fac accesând linkul de mai jos, după care, sunteți invitați la o discuție cu Oana Moraru, pentru fixarea informațiilor și înscrierea/selecția copiilor.

Linkul:  https://forms.gle/t9NVfsq5GNuM4XiQ7

                   

Prețul:

8.00 – 13.00: 1800 lei/copil/lună (10 luni calendaristice, cu vacanțe școlare conform programului național, respectate ca atare, fără program asigurat)

8.00 – 17.00: 2600 lei/lună (include masa de prânz și gustarea de după-amiază, fără mic-dejun)

 

 

 

Citeste tot...

Grădinița de vară- centre Helikon București

Grădinița de vară- centre Helikon București

PROGRAMELE DE VARĂ ”HELIKON”

GRĂDINIȚA DE VACANȚĂ-Program adresat copiilor intre 3-6 ani, deja adaptati in colectivitate (prescolari).

1. Este un program de 3 săptămâni din luna Iulie, care poate fi urmat integral sau în variante de câte o săptămână sau două;

2. Atelierele durează 3 ore/zi, cu următoarele intervale de lucru (pentru care veți opta completând link-ul de mai jos):

 9.00 – 12.00 sau  16.00 – 19.00

3. Programul zilnic acoperă toate ariile de dezvoltare preșcolară și are un caracter transformațional. Suntem la a 4-a ediție, după 4 ani de ateliere de evaluare și feed-back și 2 ani de lucru intensiv cu grupuri permanente/săptămânale de copii. Avem un protocol de lucru deja testat și validat în acești ani,  cu efect vizibil pe atenția copiilor, pe gradul de concentrare și implicare, pe gândire logică, creativitate, exprimare și mișcare.

4. Grădinița de vacanță are un caracter dinamic, jucăuș, cu multe activități pe care copiii încă nu le-au întâlnit – chiar și pentru cei care sunt participanții noștri permanenți – jocuri, experimente, puneri în scenă a unor idei și povești, trasee sportive, provocări artistice.

5. Înscrierile se fac pentru 2 sedii, cu două echipe de educatoare diferite:

1.Sediul din Tineretului, str. Ghe. Lupu (9.00 – 12.00 sau 16.00 – 19.00)

2.Sediul din Nord, str. Grigore Gafencu ((9.00 – 12.00 sau 16.00 – 19.00)

 DESCRIEREA RUTINEI ZILNICE

Astfel, copiii au zilnic următoarele secvențe de lucru, cu teme și conținuturi care nu se vor repeta de la o săptămână la alta, în cazul în care optați pentru toate cele trei sesiuni:

  1. Atelierul pentru dezvoltarea motricității fine: pictat,decupat, modelat, desenat, hașurat, colat, pliat,șnuruit, împachetat, asamblat etc.
  2. Atelierul pentru dezvoltarea autocontrolului și a atenției voluntare – jocuri care implică motricitate grosieră, analiză și decizie – jocuri de echipă și probe sportive.
  3. Atelierul pentru dezvoltarea limbajului (joc de rol, memorizări, povestiri, jocuri de limbaj) integrat cu activități matematice și de cunoaștere a mediului (care implică rezolvare de probleme, observare, demonstrații și experimente).
  4. Atelierul pentru muzică și mișcare – de dans și muzică - explorarea unor instrumente simple,de percuție, învățare dansuri și cântece.

Fiecare dintre activitățile de mai sus au loc zilnic, pe durate de câte 30 de minute – în grup mare sau grupuri mici, separate pe vârste. Restul timpului se acordă pauzelor între activități, explorării, jocului liber și programului de servire a gustării. Pentru explorare liberă, există jocuri de rol, jocuri de construcție, sală de bibliotecă și instrumente muzicale, sală de științe, saltele pentru sport, bancă de gimnastică etc.

Le pregătim copiilor însemne – diplome, pașapoarte, crafturi – care să le stimuleze participarea și să creeze sentimente de reușită și triumf. Îi încântă tare mult experimentele, activitățile de echipă, jocurile de rol. Noi insistăm pe formarea deprinderilor de ascultare, atenție voluntară, autocontrol și concentrare.

La finalul modulelor de lucru, fiecare copil primește portofoliul de lucru. Feed-back-ul către părinți se face zilnic, din partea educatoarelor și  în scris, la încheierea programului.

Echipele sunt formate din câte 3 educatoare, cu experiență de mai mulți ani în echipa Helikon – oameni creativi și dinamici, care înțeleg să transforme experiența copiilor alături de noi într-o aventură frumoasă și plină de provocări.

Vă informăm că avem deschise doar 25 de locuri pentru fiecare săptămănă anunțată. 

Locul dvs este rezervat temporar,  în ordinea înscrierilor. Înscrierea se consideră validă numai dupa confirmarea plații.

Pentru a evita mai multe rezervari decât locuri disponibile, detaliile de plată vor fi trimise printr un email, ulterior, primilor înscrisi. Dupa completarea acestui formular- In cazul in care nu primiti detaliile de plata, inseamna ca locurile au fost deja completate. 

Prețul unei săptămâni de lucru: 500 lei

Înscrierea se face accesând link-ul de mai jos: https://forms.gle/XMWgjRzBdzY2JtVw5

Vă așteptăm cu drag!

Oana Moraru

 

 

Citeste tot...

  • Simona Vasile
    "Atunci cand intalnesti un om minunat cu initiativa, creativitate si inteligenta, cu ani de studiu si experienta, parca iti dai seama ca lucrurile nu sunt chiar imposibile in Romania. Va recomand sa o vedeti si sa o ascultati pe Oana Moraru in oricare din orasele in care ea va ajunge, merita fiecare secunda!"

    Simona Vasile // Kiss FM

  • Dana Tufeanu
    "Mulțumim, Oana Moraru, pentru minunatele momente de inspirație educațională și motivație pe care le-ai oferit astăzi! Gradinita Ray Kindergarten te așteaptă oricând, cu mare drag, la Pitești"

    Dana Tufeanu // Gradinita Ray Kindergarten

  • Alina Niculita
    "Să citeşti un articol scris de Oana Moraru e un câştig, cel puţin în planul provocării gândirii. Să participi la o conferinţă susţinută de ea, e o experienţă uimitoare care te motivează să vrei cel puţin un upgrade.
    Să o vezi in acţiune, printre copii, e un PRIVILEGIU."

    Alina Niculita // Fondator Re-Mind Center

Conferințe educaționale
Conferinte educationale
Conferințe educaționale și ateliere aplicate pentru părinți și copii

Ateliere de evaluare a preșcolarilor
Ateliere de evaluare
Ateliere de evaluare a preșcolarilor și a școlarilor și de feed-back 1-la-1 cu familia

Cursuri de formare
Cursuri de formare
Cursuri de formare pentru unități școlare de stat și private