Se întâmplă în România- Trist dar adevărat

Te-apucă plânsul să-i auzi pe Andronescu, Pop și Popa justificând agresiv șarada manualului unic, debitând fraze incomplete și fără acorduri gramaticale, bâlbâindu-se despre studii efectuate acum 20 de ani și încercând să pozeze, în comisia pentru educație, drept grup de lucru. În paralel îi auzi și pe finlandezi care vorbesc de reforma lor din anii 70 în termeni pe care România nu-i înțelege nici azi. La un moment dat, finlandezul salută dispariția inspectorilor și desființarea inspectoratelor - măsuri care au produs transfer de înceredere și inițiativă către profesori - sigur, odată cu bani mai mulți pentru formarea lor. Apoteotic, apare și ministrul nostru apreciind că inspecțiile școlare ar trebui să fie mai frecvente și mai stricte. Viorica zice și ea inteligent despre Austria - pare că n-a aflat că de 2 ani încercăm să le copiem sistemul de învățământ dual, fără succes. Liviu Pop, scos la tablă de reporter, duce ochii sus și caută prin negura minții un studiu pe manuale, de la care trebuie să fi pornit glorioasa lor idee de îndobitocire cu un unic material ”bun național”. Îl găsește prin anii 90 și îl bufnește râsul. Despre masteratul didactic, reiese clar că, deși e minunat, guvernarea i-a dat pas. Ar fi dispărut sensul existențial al mai multor dinozauri de catedră dacă s-ar fi băgat chestia asta ciudată, cu mai buna formare a viitorului profesor.

Apare, pe urmă, în film, un prof minunat, atipic și relaxat, care, brusc, nu mai poate răspunde la unele întrebări. Intervine, iar, pe fir, Sistemul, cu tot cu frica, supunerea, ridicolul de a deranja pe cineva. Pe cine? Pe ăia care se fac că dezbat educația românească în timp ce le tremură fundul ca nu cumva reporteriței să nu-i treacă prin cap vreo întrebare inteligentă.

Deci, dacă vă place să plângeți la filme, uitați-vă la ăsta!