Despre scoala românească...

profesori care dictează lecțiile în caiete cuvânt cu cuvânt din carte;

- ore care nu se țin; profii nu vin;
- ore la care profii vin cu 20 de minute întârziere și care își petrec încă alte 10 strigând catalogul;
- note obținute din așa-zis referate, care-s, de fapt, rezumate după lecțiile de manual;
- ore la care proful vine și cere copiilor să facă exerciții din manual, fără niciun feed-back, în timp ce el își face o treabă personală la catedră; 
- ore în care profa vorbește singură, recită lecția de două ori pentru că încă nu s-a sunat;
- ore de informatică, în care nu se deschid calculatoarele, pentru că e loc de scris în caiete;
- ore lungi, teoretice, fără dialog, cu multe capete în adormire, pe bancă;
- suflete îngrijorate că timpul trece încet la școală, iar după-amiezile vin cu meditații multe, când începe, de fapt, treaba cu adevărat;
- manuale din 2004, inclusiv la TIC sau Informatică; unele care dau definiția imprimantei și a hârtiei de imprimantă, printre altele - ca și cum vorbim de o lume extraterestră;
- profesori neconectați, cu priviri fixe, peste capetele elevilor, care par, în sfârșit, vii când formulează câte o amenințare;
- copii obosiți, cărora li se predă încet, picătură cu picătură cum să omori timp, cum să trăiești viața de formă, cum să te faci că ești în treabă.
- oameni care vin la clasă fără nicio teamă că își pierd slujba, indiferent cât de mare e timpul petrecut făcând NIMIC.

La tv se vorbește despre manuale, despre fața lui Pop, despre auxiliare, despre limba lui Pop, despre programe, despre cât de caraghios e Pop.

Aa, da, și există în România și câțiva profesori minunați, și câteva proiecte extraordinare la firul ierbii, și câțiva oameni dedicați. Numai că marea de suflete care canalizează viitorul acestei țări face ce am scris mai sus - culmea, la școli și licee de top.


Dar nu-i nimic, că noi avem de vorbit tot despre Pop :(