Despre încrederea în vindecare …

Unul dintre cele mai valoroase lucruri pe care trebuie să le învețe copilul tău - la fel de importante ca matematica, scrisul sau intratul la nu știu ce gimnaziu competitiv - este să aibă incredere în corpul propriu și puterea lui de autovindecare. 

Prea mulți copii și-au configurat deja mintea să creadă că siropurile te fac bine, că medicamentele preventive te țin puternic, că pilulele sau plasturii îți rezolvă durerea.
Părinții care tot aduc în prim plan raftul cu substanțe pentru vindecare nu fac altceva decât să-l predea pe copil altor puteri, să îl așeze în relație de luptă cu lumea, să îl pună în alertă față de iluzorii pericole, să îi deseneze harta lumii ca pe un loc care comploteză împotriva omului.


Grijile sau fricile din ochii noștri, iuțimea apucatului din raft a nurofeno-panadolo-adjuvantelor sunt preluate de copii, la nivel subconștient, ca temeri perpetue față de propriul corp și neîncrederi în miracolul propriei vieți. De aici nevrozele, perfecționismul, lipsa de iubire de sine, teama că nu ești niciodată suficient de bun.
Sigur că țin în casă un raft cu medicamente! Numai că înainte de orice alegere de acolo, aleg să îi spun că organismul știe ce are de făcut, că celulele au propria inteligență, că spiritul meu e în mine, nu în rețeta de la farmacie.