Unul dintre cele mai răspândite portrete în școala românească este cel al copilului care ”nu corespunde”. Copilul despre care și părinții și profesorii spun că ”are probleme”.
Am ajuns, oameni buni, să ne punem copiii la zid pentru neputințele noastre. Se văd mai puțin, chipurile, dacă suntem solemni și formali, dacă fluturăm sintagme ca ”respectul pentru dascăli” versus ”ce-au ajuns tinerii de azi”.
Ne scrie:
Cristian Savulescu, Director Dezvoltare Club sportiv
Este adevărat că profesorii copiilor noștri au un Inspectorat strivitor deasupra capetelor, care îi obligă să facă lucruri împotriva voinței și principiilor lor? Este adevărat că nu au încotro decât să forțeze conținuturile programelor pe gâtul elevilor, iar învățarea nu poate interveni în școala actuală decât cu o naturală doză de silă, oboseală și anxietate? E adevărat că examenele noastre naționale ne obligă la un stil arid și plictisitor?
Am vizitat sute de grădinițe în țară și în restul lumii. Există câteva lucruri vizibile, încă de la intrare, care îți pot spune imediat dacă te afli în locul potrivit pentru copilul tău.