Un altfel de scenariu

Am văzut aseară, din greșeală, un film cu zombies.
Cum niciodată nimic nu se întâmplă degeaba, filmul ăsta are astăzi, trist și neasteptat, valoare spirituală.
Cu toții suntem într-o fază sau alta a zombificării personale. Unii sunt încă treji, au găsit tot felul de metode - ca ăia de-aseară - să-și apere spiritul. Să nu se lase infectați de adormirea majorității. Sunt puțini, însingurați, rezistă prin creativitate personală sau practici de autosugestie pozitiva.

Ce se întâmplă acum în România este exact scenariul ăsta. Au votat mase de oameni acoperiți pe ochi de tot felul de slime-uri ale inconștientului. Restul - am luat virusul treptat, am amorțit în cotidianul propriior nevroze. O mică parte mai înțelege, mai simte și luptă pentru gasirea antidotului.

Am vorbit azi cu mulți oameni deștepți care n-aveau habar de ce se întâmplă sub ochii noștri. 
În filmul ăsta de aseară, erau și niște brățări care numărau orele până la zombificare.

România e pe ultimul minut. Lumea e ocupată cu lansări, cu festivități școlare, cu examene, cu propriul ego. Obosită de atâta rezistență. Puțină conștiință colectivă. Fără alertă și fără prezență.

O să sufere copiii noștri cumplit.