Educație= dezvoltarea creștetului prefrontal

Neuroștiințele astăzi, au dovezi foto ale modului în care anxietatea afectează memoria, înțelegerea. În adolescență, de pildă, ar trebui să primeze în educație, modul în care ne învățăm tinerii tehnici de autoreglare a semnalului anxios din amigdală. Educația ar trebui să fie despre dezvoltarea cortexului prefrontal, cu abilitățile acestuia de "potolire" a emisiilor de cortizol (hormon al stressului) care fac ravagii nu numai în creier, dar și pentru sănătatea generală a corpului.
Aviz profilor de liceu care dau 3 și 4 pe linie, în speranța că așa se învață minte elevul, aviz celor care dau teste din ce nu au lucrat în clasă, aviz celor care pretind învățare acasă, deși în clasă nu sunt în stare să o producă. Aviz părinților care cred că își pot îndruma adolescenții către alegerea viitorului proiectând scenarii despre cât de grea e viața și cât de posibilă ratarea.

Nu mai zic că în anii formării timpurii, toate funcțiile cognitive înalte rămân pe veci compromise dacă educația se face cu pedepse, îmvinovățiri și amenințări. Definitiv.
Totul e matematic descris mai jos: învățarea e socială și emoțională. Învătarea cu stress este ca și cum joci "Mima". Mimezi informația sau deprinderile, fără să le integrezi inteligent în cine ești tu, fără să poți utiliza nimic spre folosul binelui personal.

Mai mult despre adolescenți și copii, la cursul meu din București, din 5 mai, unde vor fi speakeri 5 adolescenți "pățiți"