Despre generații...

Fiecare generație are o poveste-vector, un fel de motiv, dat de alții pentru, care viața ar trebui să meargă înainte sau să capete un sens. 

Stră-străbunicii noștri vorbeau de pământ, de o palmă de pământ și propria ogradă - ca visul suprem care te eliberează și te hrănește.
Bunicii noștri vorbeau părinților lor de școală - să învețe carte, ca să nu rămână la coada vacii, să meargă la oraș și să trăiasca departe de noroi.
Părinții noștri ne-au vorbit despre cum să dăm din coate, să ne realizăm, să învățăm bine, să găsim o slujbă mai bună decât a vecinului, să ne cumpărăm o casă, o mașină, gresie nouă în baie din când în când, vacanțe peste hotare.

Toate poveștile erau despre ce să facem, ce să izbutim cu fapta, cu acțiunea, cu mintea, cu coatele, cu palmele, cu obiectele din jurul nostru.

Copiilor voștri de astăzi ce le spuneți? Care e povestea-vector? De ce trăiesc?