Despre pilotul nostru automat …

De ce nu funcționează cursurile și cărțile de tip "self-help"? De ce primesc comentarii (ca la postarea de mai jos) că parentingul e bullshit și mai tare e părintele/preotul X când te absolvă de vina naturală de a mai trage câte-o palmă la fund?

Cea mai mare parte din cursuri și cărți se adresează minții, conștientului.

Totuși, cam 95% din ce facem sau suntem zilnic vine din subconștient.

Mintea aia care ne toacă pe noi cu cele 5% gânduri, justificări, explicații, tehnici, organizări ne ține departe și neatenți de la toate condiționările subconștiente, de la toate programele băgate în noi în primii 7 ani de viață. Cu bune și cu rele.

Deci, parentingul sau orice curs de dezvoltare nu e bun dacă îl ții în cele 5 procente ale computerului tău mental. Ai, de regulă, multe aha-uri, după care cazi înapoi în vechile metehne. Treaba se face numai când știi să iei ce ai aflat și să îl trimiți ca sondă subconștientului, ca să reprogramezi acolo ce au turnat alții. E greu, e dureros, îți trebuie ajutor și o sinceritate în pielea goală.

D-aia atâta lume se liniștește când citește pe câte unul (care dacă mai e și față bisericească, e cu atât mai bine) - că până la urmă să facem ce ne vine natural, nu ce ne învață alții. 
E cel mai liniștitor lucru să îți ia cineva povara propriei căutări și interogări. Pe pilot automat e confortabil.

Numai că ceea ce ne vine nouă, adulților, natural, e să fugim de noi. Să continuăm să locuim exilați de noi înșine, pe roata minții, ca șoriceii în fuga lor pe loc.Lucru pe care îl transmitem și copiilor nostri.

Mare tam-tam se face pe parenting și tot parentingul antrenează multe hate-comments-uri pentru că exact relația cu propriul copil scoate tot ce e de scos din noi. E cea mai intimă relație, capabilă să te aducă cel mai aproape de punctul sondării de sine.