Despre a face și a fi…

Mai mult decât ceea ce faci, contează, lângă copii, ce energie emiți.

Până la vârsta adultă, emisfera dreaptă e mai activată. Copiii simt adevăruri care scapă rațiunii de tip analitic si secvențial.

De multe ori, adultul încearcă să rezolve conflicte, frustrări, tristeți apelând doar la explicații. Își aleg cele mai bune argumente, dar emit, la nivelul emoției, frustrări, la rândul lor, temeri, încordare.

Am văzut multe scene în care părintele spune una pe gură și cu totul altceva trăiește în corpul lui. Copiii scanează întâi mesajul emoțional: dacă el este despre neputința de control a adultului, despre ambițiile personale, despre intoleranțele lui nervoase, despre frici proiectate inconștient, copilul știe deja. Neascultarea lor sau intensificarea crizelor, chiar pe fondul super-explicațiilor parentale sunt absolut normale, când adultul însuși dă mesaj dublu: cuvinte " liniștitoare" versus "neliniști interne".

Înainte de orice " a face" cu copilul, avem nevoie de un " a fi" intern. Orice formă de neascultare, de opoziționism, de nerăbdare, de neatenție vin din energia proiectată în relație cu cei mici de adulți neconectați la ei înșiși, neprezenți, ghidați în acțiunile lor de programele inconștiente ale fricilor, rușinilor, vinovățiilor personale.

Nu știu ce e cu generația actuală de părinți, dar mulți dintre ei sunt furați de stările emoționale ale copiilor, incapabili să îi conțină în tăria inaltă a propriilor emoții, să îi deturneze cu tonus și optimism de la oscilațiile natural temperamentale. 
Ar trebui inventate programe de tonifiere emoțională a adulților, cu tehnici de transformare a vibrațiilor sufletești, de selecție a trăirii, nu a vorbelor, a explicațiilor, a cicălelilor si a suprara-ționalizărilor fără sens.

Părintele modern trebuie să învețe să lucreze cu energia proprie și a copilului, nu doar cu programe, orare, rețete și scenarii de succes școlar. Sunt degeaba făra curățarea stărilor interne. Singurele cu adevărat adevărate.