WAG THE DOG

WAG THE DOG

Există un celebru film american în care șefii unei campanii prezidențiale inventează un dramatic război cu Albania din care potențialul președinte iese legendară figură eroică, numai bună de evitat realul scandal sexual în care era implicat.

Staff-ul eroului nostru angajează un regizor renumit care reușește să creeze ”fake news” cu atâta realism, că țara toată se ambalează emoțional în conflict și primește cu lacrimi în ochi deciziile fictive ale salvatorului.

Citeste tot...

Pedagogia pentru copilul de astăzi

Pedagogia pentru copilul de astăzi

 
Copiii de astăzi vin în clase cu mintea predispusă să recepteze și să integreze noul cu ajutorul imaginilor rapide, a videoclipurilor, a stimulilor colorați, puternici; au nevoie de fragmentare măruntă a cerințelor, de feed-back imediat, de stabilire de mize și misiuni în învățare. De multe ori, învățarea devine un fel de contract între ei și profesori, între ei și familie. Contra-timp, cu miză, cu un câștig palpabil.

Citeste tot...

În viață mai faci și ce nu-ți place?!

În viață mai faci și ce nu-ți place?!

”În viață trebuie să mai faci și ce nu-ți place”

Am auzit asta de mii de ori, copil fiind, de la părinți și profesori. Acum o aud des de la părinții copiilor care cresc sub ochii mei, în școală.

E un fel de axiomă, de propoziție neinterogată, pe care toți o luăm ca atare. Le-o turnăm copiilor pe gât de câte ori comentează că au teme multe, că n-au chef să-și facă ordine în cameră sau să ducă la bun sfârșit vreo sarcină administrativă.

Citeste tot...

Iubirea nu e totul

Iubirea nu e totul

Nu cred că dragostea este ingredientul-cheie în creșterea unui copil. Am văzut prea mulți părinți care, în numele iubirii, mutilează - uneori, cu cele mai bune intenții.

În numele iubirii, mulți copii devin dependenți și fricoși, opoziționiști sau blazați, incapabili să își trăiască mai târziu propria viață, de teamă să nu dezamăgească, de teamă că nu dau înapoi, cu recunoștință, ceea ce părinții lor le-au amintit mereu că înseamnă un sacrificiu în numele creșterii lor.

Citeste tot...

Inspecția sanitară a emoțiilor noastre

Inspecția sanitară a emoțiilor noastre

Un cuplu foarte simpatic îmi povestea aseară că s-a hotărât să ofere copilului lor, măcar pentru primii lui 7 ani de viață, o lume bine păzită de umbre, rele, dezamăgiri. ”Măcar acum, în copilărie, am vrea să o creștem cu impresia că lumea e bună și frumoasă!”
 

Citeste tot...

Parentingul – impotență sau abundență?

Parentingul – impotență sau abundență?

Lângă un copil care greșește, poți să vii în ajutor din două locuri complet diferite. Poți să acționezi dintr-un loc al impotenței sau dintr-unul al abundenței.

Citeste tot...

Gândirea se învață!

Gândirea se învață!

Public mai jos un articol al prof. Constantin Lomaca, director de curriculum la un liceu internațional din Germania, formator de cadre didactice și lector pe teme de educație la diferite conferințe de specialitate în lume.
 

Citeste tot...

Ucide educația modernă perfomanța?

Ucide educația modernă perfomanța?

Este adevărat că educația modernă nu produce performanță? Este adevărat că orele interactive, bazate pe învățarea prin descoperire, prin proiect, colaborare, conversație deschisă – vin dintr-un model care a coborât standardele academice pretutindeni în lume? E adevărat că cei mai realizați tineri sunt aceia care au păstrat stilul studiului serios, disciplinat, cu rigorile lucrului individual, al sudorii, al persistenței și prin sacrificiul confortului personal?

Citeste tot...

De ce nu citesc copiii

De ce nu citesc copiii

La conferința de la #Narativ, am fost invitată să vorbesc profesorilor despre plăcerea lecturii.

În cap am avut mereu adevărul trist despre care Ministerul Educației se ferește să comenteze: acela că avem cei mai mulți analfabeți funcționali din Europa: adică rușinos de mulți copii care citesc mecanic, fără să înțeleagă ce spune textul.

Citeste tot...

Manual de Fericire pentru clasa I

Manual de Fericire pentru clasa I

Mihnea are 8 ani. În pauzele dintre ore, inspectează concentrat gardul verde de pe marginea aleilor, ca să găsească gărgărițe și păianjeni. Vorbește cu pasiune despre formele și culorile gândacilor, este foarte direct și spontan, are ochii vii și puterea de a te scana dintr-o privire. Când se așază în bancă, are un aer posac și condescendent. Îi face pe plac învățătoarei – stă adică relativ cuminte și își copiază șirurile de cuvinte de pe tablă, socotește în ritm cu ceilalți, iar când primește reproșuri de orice fel, are de obicei o privire ironică, pe sub sprâncene și înțelepciunea omului care-și zice ”treacă de la mine!”. Mihnea e un elev bun, dar nu unul fericit.

Citeste tot...

Școlile de înaltă performanță și conducătorii lor

Școlile de înaltă performanță și conducătorii lor

Iată ce îmi scrie un profesor român, plecat de ani buni din țară, director de curriculum pentru o vreme la un liceu în Australia, astăzi – în Germania, pe aceeași funcție de mentorat, creativitate și gândire critică. Îi pun scrisoarea aici, ca să înțelegeți la ce nivel se gândește și prin alte locuri. Domnul în cauză este un bun prieten, Constantin Lomaca, pe care nu încetez să îl dezamăgesc cu veștile proaste din țară și de al cărui optimism și încredere mă amuz într-un registru trist și sceptic-românesc. E suficient să îi citim împreună prima propoziție și să înțelegem unde, de fapt, noi nu înțelegem nimic. Domnul Lomaca chiar crede că, la început de an școlar, fiecare părinte își dorește ca fiul sau fiica lui să aibă o viață fericită! Să citim, deci:

Citeste tot...

Pierduți în comparație

Pierduți în comparație

Înainte de a o aduce pe lume, mi-am spus că trebuie să mă dezbrac de ego-ul meu și să o primesc așa cum este, în acceptare totală. Cu alte cuvinte, mi-am spus că poate să iasă și urâtă, poate chiar nici prea deșteaptă, numai sănătoasă să fie. Îmi promisesem că n-o să-mi tratez copilul ca pe o marfă, în comparație cu ce au ceilalți părinți; că n-o s-o arunc în competiții de dragul colecției de diplome pe perete. Eram sigură că eu n-o să fac greșeala părinților noștri, că voi fi liberă de judecăți și cântăriri, că voi fi dincolo de pedepse și recompense în grija ei, ca un ghid și ca un învățăcel, de la ea către mine.

Citeste tot...

Lasă-l să se plictisească!

Lasă-l să se plictisească!

La unul din atelierele de evaluare pentru preșcolari, o mamă îmi povestește că fiica ei de 4 ani are tot ce își dorește acasă – o cameră mare, cu toate jucăriile importante și educative. Mi-a descris spațiul ca pe un magazin imens, cu serii de păpuși, bucătării, costume, mingi și trambuline, puzzle-uri și cuburi etc – la concurență cu orice grădiniță bine dotată. Descrierea ei a venit ca un fel de contră justificativă de bună mamă, interesată de educație, la observația mea că fetița trece rapid de la o activitate la alta, cu timp de concentrare mai mic decât media vârstei; că există un fel de agitație și neliniște în felul în care explorează opțiunile de joacă, fără să se angajeze mai mult de câteva secunde; că aș lucra mai mult la energia pe care o pune într-o singură acțiune, cu accent pe câtă bucurie găsim în finalizarea unui puzzle sau a lecturii unei cărți, de pildă, pentru vârsta ei.

Citeste tot...

Cum să ucizi curiozitatea

Cum să ucizi curiozitatea

Doi educatori diferiți au propus aceeași activitate unor copii de 8 ani. Ambele grupuri au fost invitate în laboratorul de științe, lângă materiale și fișe de observare prezentate cu blândețe, încurajări și anticipare curioasă.

Într-un amestec de apă, oțet și bicarbonat, copiii au observat că în jurul stafidelor scufundate apar baloane mici de aer care le ridică, după o vreme, la suprafață. Au discutat despre ce văd, au notat ingredientele, descrierea fenomenului și concluziile legate de cauza acestuia.

Citeste tot...

Tinerii noștri fragili și inculți

Tinerii noștri fragili și inculți

E din ce în ce mai greu să fii profesor astăzi. Să ții copiii atenți și motivați. Să le obții respectul, să îi faci să te asculte. Școlile, peste tot în lume, au din ce în ce mai mulți tineri cu probleme de învățare. Încă din clasele primare, devine vizibilă neputința lor de a sta în echilibru, liniște și atenție, de a-și concentra energia minții în sarcinile de lucru. Până la adolescență, mulți dezvoltă deja probleme de atitudine și reflexe de abandon și contestare a autorității formale.

Citeste tot...

Evul Mediu al emoțiilor noastre

Evul Mediu al emoțiilor noastre

Am supărat mulți părinți cu o postare plină de judecăți despre cum își atenționează obsesiv, copiii, în parc, asupra siguranței lor fizice: ”Să nu cazi!”, ”Ai grijă, că te împiedici!”, ”Mai încet, să nu te lovești!”. Textul era despre răspunsul anxios și exagerat față de pericolele de pe aleile parcului. Nu pentru că acestea nu există, ci pentru că e foarte important să știm când anume intervenția noastră este e reacție mecanică și o proiecție a nesiguranțelor noastre și când ea e vitală, cu adevărat, pentru starea de bine a copilului. N-am făcut multe nuanțări – dar, e clar, am atins o rană. Ca martor de o jumătate de oră al plimbărilor de Duminică în parc, n-am cum să renunț la certitudinea că în jurul nostru gravitau zeci de familii care împleteau în sufletele copiilor lor mai mult predicții catastrofale, decât intenții clare de curaj, aventură, libertate și autonomie personală.

Citeste tot...

De unde ne vine puterea de viață…

De unde ne vine puterea de viață…

La țară, bunica avea un butoi în curte, bătrân, înalt și gros. Eu îi ziceam ”burtoi”. Acolo turna strivitura de struguri și-mi spunea că trebuie să așteptăm să se facă vin.

Citeste tot...

Cum se strică treaba, de la grădiniță

Cum se strică treaba, de la grădiniță

De 4-5 luni, de când conduc ateliere de evaluare a preșcolarilor, ne-au trecut prin mâini câteva sute de copii din mai multe orașe ale țării. Copii din familii pentru care educația este o prioritate. Nu este un eșantion reprezentativ, nici pretenția unei cercetări nu am. Doar câteva impresii, împărtășite, în egală măsură, de echipa noastră de educatoare:

Citeste tot...

Profesorul-fluture (sau Școala ”Butterfly”)

Profesorul-fluture (sau Școala ”Butterfly”)

Profesorii-fluture sunt profesorii care se transformă, cei care depășesc iluzia controlului și a modelelor în care ei îșiși au fost educați. În coconul nostru originar, lucrurile păreau bine delimitate: ”eu sunt la catedră, am o funcție, un catalog, un orar, nu rămâne decât să produc cunoaștere. Copiii se vor fi aliniat în bănci pentru că regulile acceptabilității sociale declanșează automat o predispoziție a creierului pentru ascultare și înțelegere.” În mintea multor profesori lucrurile încă funcționează așa. Eu însămi am în formare, lângă mine, oameni tineri care aspiră să fie ascultați și iubiți de copii, dincolo de ceea ce sunt ei cu ei înșiși și cu viața lor. Oameni care cred că numele din fișa postului creează, în sine, o autoritate și reflexul de respect din partea celui mic.

Citeste tot...

Nota 4 la ”Purtare” pentru părinți și educatori

Nota 4 la ”Purtare” pentru părinți și educatori

Stau adesea de vorbă cu familii dornice să primească de la școala copiilor lor lămuriri mai atente, adevăruri mai nuanțate despre cine este copilul dincolo de ei, atunci când nu este acasă, atunci când are de făcut lucruri și stabilit relații cu ceilalți.

Citeste tot...

Ce șanse sunt de reformare a școlii noastre?

Ce șanse sunt de reformare a școlii noastre?

S-au lansat, de curând, în dezbatere publică trei proiecte de plan-cadru pentru gimnaziu: adică trei tabele care cuprind numele disciplinelor școlare și numărul de ore alocat fiecăreia.

Citeste tot...

Școala, între creier și inimă

Școala, între creier și inimă

Am auzit adesea prejudecata că ”ciclul primar mai merge-cum-merge în România; la gimnaziu trebuie să facem reformă, că acolo se pierd copiii!”.

Citeste tot...

Cum îți pregătești copilul pentru succes?

Cum îți pregătești copilul pentru succes?

Toți părinții își doresc performanță pentru copiii lor. Nu toți știu însă ce pot face ca să o asigure. Cei mai mulți nu găsesc timp – și ăsta este un lucru de înțeles în zilele noastre agitate și rapide în sine.

Citeste tot...

Cum să te adresezi școlii în cazul unui presupus abuz

Cum să te adresezi școlii în cazul unui presupus abuz

Joi, 15 octombrie,  am ajuns la școală să o iau pe fiica mea și am găsit-o plângând în curtea școlii. Era într-o stare de agitație extremă, cu ochii umflați și aproape disperată. Am întrebat-o ce s-a întâmplat și mi-a spus că doamna profesoară de biologie a făcut-o de râs în fața întregii clase. Mi-a spus că nu mai vrea să vină la școală și că trebuie să o mut neapărat pentru că ea nu va mai intra niciodată în acea clasă.

Citeste tot...

De ce se ceartă fetele?

De ce se ceartă fetele?

Copiii cresc fizic, cognitiv, social, spiritual, emoțional. De ultima dimensiune mulți adulți uită să se ocupe, alții o fac în stilul băgăcios și alarmist al salvatorului providențial. Puțini construim intenționat și conștient relații de calitate între copiii noștri. La școală nu există nicio materie anume care să cultive interacțiuni inteligente și negocieri eficiente între oameni. Împlinirea unei anumite vârste nu aduce, implicit, autocontrolul și decența în comunicarea socială.

Citeste tot...

Concret – pentru școala copilului tău!

Concret – pentru școala copilului tău!

Redefinește-ți relația cu școala!

Eu sau tu – părintele, profesorul, elevul – ne datorăm o nouă definiție pentru relația individ-instituție.

Citeste tot...

Gogomănia ”potențialului de împlinit”

Gogomănia ”potențialului de împlinit”

”ÎMPLINIREA POTENȚIALULUI” – O SINTAGMĂ-CAPCANĂ

Îmi permit să spun – după îndelungate renegocieri interioare – că una dintre cele mai periculoase și ridicole misiuni pe care școlile sau programele educaționale de tot felul și le propun este ”împlinirea potențialului fiecărui copil”.

Citeste tot...

Cine sunt copiii noștri inadaptați?

Cine sunt copiii noștri inadaptați?

Unul dintre cele mai răspândite portrete în școala românească este cel al copilului care ”nu corespunde”. Copilul despre care și părinții și profesorii spun că ”are probleme”.

Citeste tot...

Țara care-și pune copiii la zid

Țara care-și pune copiii la zid

Am ajuns, oameni buni, să ne punem copiii la zid pentru neputințele noastre. Se văd mai puțin, chipurile, dacă suntem solemni și formali, dacă fluturăm sintagme ca ”respectul pentru dascăli” versus ”ce-au ajuns tinerii de azi”.

Citeste tot...

Children see, children do – unde este spiritul nostru de echipă?

Children see, children do – unde este spiritul nostru de echipă?

Ne scrie:

Cristian Savulescu, Director Dezvoltare Club sportiv

Citeste tot...

Ce îi supără pe profesorii noștri?

Ce îi supără pe profesorii noștri?

Este adevărat că profesorii copiilor noștri au un Inspectorat strivitor deasupra capetelor, care îi obligă să facă lucruri împotriva voinței și principiilor lor? Este adevărat că nu au încotro decât să forțeze conținuturile programelor pe gâtul elevilor, iar învățarea nu poate interveni în școala actuală decât cu o naturală doză de silă, oboseală și anxietate? E adevărat că examenele noastre naționale ne obligă la un stil arid și plictisitor?

Citeste tot...

Cum alegi o grădiniță bună?

Cum alegi o grădiniță bună?

Am vizitat sute de grădinițe în țară și în restul lumii. Există câteva lucruri vizibile, încă de la intrare, care îți pot spune imediat dacă te afli în locul potrivit pentru copilul tău.

Citeste tot...

Ocupați școlile!

Ocupați școlile!

Nu, aceasta nu este o instigare la ură, nici la vreo acțiune violentă a părinților.

Citeste tot...

Trei gogoși din fabrica de diplome

Trei gogoși din fabrica de diplome

Ştiu o poveste despre o clasă de şcolari, care s-a împărţit în două, la cererea părinţilor. Managerul şcolii le-a făcut pe plac, pentru că mediul privat le-a permis asta. Lucrau iniţial cu o doamnă autoritară, severă, pentru care exerciţiul şi rutina, presiunea psihologică şi competiţia funcţionau, în sensul că toţi copiii păreau angajaţi pe drumul cel bun al cunoaşterii.

Citeste tot...

O școală pentru mediocritate

O școală pentru mediocritate

O MAJORITATE MEDIOCRĂ SI O EXTREMĂ SLABĂ, IRECUPERABILĂ

Cea mai mare problemă a sistemului educațional în România este că produce o masă critică de copii care n-au motivații, valori și modele.

Citeste tot...

Te rog, respectă-mă?!

Te rog, respectă-mă?!

Dragă părinte,

Trebuie să știi că toți dascălii copilului tău ”au depus efort” ca să își ia diploma de profesor.

Citeste tot...

Pe scăunelul rușinii

Pe scăunelul rușinii

Pe Luca l-au așezat la grădiniță, în prima lui zi, pe scăunelul rușinii. Educatoarea i-a spus mamei că fiul e ”cam răuț”, că nu își împarte jucăriile și mușcă.

Citeste tot...

Un cod etic și profesional pentru educatorii copiilor noștri

Un cod etic și profesional pentru educatorii copiilor noștri

 Când mergem în școli să le vorbim profesorilor copiilor noștri, trebuie să avem în minte că, dincolo de dificultățile școlii de azi, de salariile mici, de uzura birocratică, există valori umane care nu pot fi relativizate.

Dincolo de toate scuzele sau motivele pentru care ne-am coborât standardele sufletești și profesionale, copiii noștri au nevoi nenegociabile pentru creștere și dezvoltare. O mai mică angajare față de satisfacerea lor înseamnă o tristă garanție că vor porni cu stângul în viață. Că își vor pierde entuziasmul, curiozitatea și energia pe care le au, de obicei, la vârsta preșcolară.

Citeste tot...

Scrisoare de la un profesor bun către un părinte bun

Scrisoare de la un profesor bun către un părinte bun

Îndrăznesc să îți spun ce simte un profesor bun atunci când, deși face tot ce poate pentru copilul tău, nu-i poate pune, la sfârșitul zilei, decât note proaste.

Citeste tot...

Ghiozdanul cu părinți

Ghiozdanul cu părinți

Primul lucru pe care l-am simţit când mi-am luat copilul în braţe a fost că nu-mi aparţine. M-a invadat fără nicio ezitare un adevăr exterior conştiinţei mele: copilul ăsta vine de altundeva către mine şi poartă în el o ştiinţă stelară care îmi este străină, secretă. L-am întors pe toate părţile ca să-l spăl, să-l hrănesc sau să-l îmbrac cu sfiala pe care o ai de obicei faţă de lucrurile mai mari sau de dincolo de tine.

Citeste tot...

Ce pot face părinții pentru școala copiilor lor?

Ce pot face părinții pentru școala copiilor lor?

Ce așteaptă profesorii copilului meu, de la mine, ca părinte? Dar eu ce așteptări am dreptul să formulez? Când copiii au probleme, cine poartă cea mai mare responsabilitate? Familia? Școala? Interesant este, că vorbind despre unul, facem, de fapt, referire la fiecare. Că ce funcționează pentru un manager la nivel de școală funcționează și pentru un profesor în fața clasei și pentru un părinte în fața copiilor lui. De ce?

Citeste tot...